Reteta altfel

Dragi copiii! Vă spun povestea Printesei Gomboţurilor.

A fost odată ca niciodată un suflet mare undeva la limita intre planul astral si cel fizic. Se uita catre pământ si si-a propus sa bucure cat mai multe persoane. A propus sa fie irezistibilă, să stea perioade mici in aceeasi forma, să fie legată de imaginaţia celui care o materializează, să poată lua variate forme si sa se impartă pentru toţi. Astfel s-a hotărât să se facă Gomboţ. Dar nu orice gomboţ ci o prinţesă. Deja se si prezenta cu mândrie la celalalte suflete cand se intâlnea cu ele: I’m Gomboţ... - Printesa Gomboţ si parcă se auzea muzica „ta na nanaaa”. S-a gandit cum si-ar putea face intrarea cu cât mai mult fast, asa că a organizat un bal unde s-au adunat tot felul de nobili, tărani si ţigani pe alese, aliaţi ai curţii, in vesminte care mai decare, cu mirosuri imbietoare, gusturi inimaginabile pană la aceea vreme. Parcă si azi văd in faţa ochilor, micuţul marchiz Seminţa de Floareasoarelui, sarea si piperul petrecerii regele Zahăr Brun, din indepărtata africa marchizul Kokos Ras, grasul dar cu atât mai voinicul Ulei de Palmier, ţăranul cu numele innoblat Psylium Tărâţă, sirena din ţara vecina si prietena Lugos Viz, vrăjitoarea Roscova si las la imaginaţia fiecaruia dintre voi cine mai. Cu toţii si-au tras pe nas Laptele Praf de Soia. Ambasadorul unei ţări din orientul indepărtat Muslee Crunch a intârziat la petrecere si cand a ajuns, toţi l-au prins in hora petrecerii asa ca el a rămas uscat aproape complet. Impreună au dansat sapte zile si sapte nopţi amestecându-se si formând niste grupuri mari. Zâna palatului sosita exact in ultima clipă a balului din pelerinajul ei, văzând de sus din turnul cel mai indepartat al palatului unde locuia, că deja sunt grupuri inimaginabil de mari, cu mânuţele ei delicate si fine le a desăvârsit forma si le-a insuflat viaţa, la dimensiunea tocmai potrivită pentru savoarea plouă’ngurita.  Acum deja tanăra Prinţesă „âsi strânse buzele, lăsă capul în jos şi începu să îşi descheie liniştită nasturii rochiţei, în timp ce lacrimile de bucurie i se prelingeau pe obraji” (Ce e intre ghilimele cu puţine modificari e copiat de pe un site cu cautarea google „sfarsit de poveste” dar mi-a placut imaginea descrisa si nu m-am putut abtine sa n-o copiez), are visul implinit si de fiecare dată cand o savurăm, ne gândim la povestea ei pâna la sfârsitul zilelor.

Noapte buna copii!

Cam asa se nasc lucrurile frumoase in viaţa.