pilde, maxime, citate

DIN CELE SPUSE DE MARIUS LA INTALNIRILE NOASTRE


Fii mereu atent, fara sa te atasezi de starea de contemplatie.

Totul sa ti se para simplu. Viata se poate simplifica.

Vezi impermanenta. Toate apar si dispar.

Zambeste fara efort.

Zambetul sa vina din aprecierea minunatiei vietii.

Starea naturala a mintii e linistea.

Starea naturala a inimii este iubirea.

Cum te culci, asa te scoli.

Daca nu te abtii de la ceva, inseamna ca esti slab si asa vrei tu.

Nu exista "nu pot', doar nu vreau.

Incepe sa schimbi ceva ce stii 90% ca vei fi capabil sa realizezi.
Daca realizezi ce ti-ai propus, iti va creste respectul fata de tine.

Daca vrei liniste, trebuie sa lasi in urma cate un instrument din orchestra care te insotea.
Daca vrei liniste, taci!

Cand ai incredere in tine, esti plin de solutii.
Cauta mereu ajutorul in tine, nu pierde energie strigand dupa ajutor.

A-I cere ceva lui Dumnezeu , recunosti ca nu ai acel lucru.
Dansul invocarii ploii la indieni este de fapt bucuria lor dansand prin baltile pe care si le imagineaza.

Fii ca un copil in tot ceea ce faci.

Da din ceea ce nu ai. Daca iti lipsesc banii, daruieste bani. Daca ai vreo boala, ajuta pe cineva mai bolnav decat tine,care sufera de aceeasi afectiune.

Barbatii fug de acasa si se refuleaza in tot soiul de activitati atunci cand femeile sunt scorpii/cotoroante.

Nu exista femei si barbati. Exista doar femei si copii.

Foloseste limbajul copilului, altfel informatia nu ajunge la subconstient.

Bea apa inainte de a-ti fi sete.

Nu poti medita daca nu bei destula apa.

Atasamentele multiplica suferintele de sute de ori.

Atitudinea schimbata, schimba intreaga viata.

Cand multumesti pentru o situatie, maresti sansele ca ea sa persiste sau sa revina.

Omul este ceea ce cauta.

Daca privesti inainte, vezi unde vrei sa ajungi si reusesti. Fii elastic.

Cu cat stii mai multe adevaruri, cu atat esti mai puternic.

Cine mananca carne, acela nu iubeste.

Functioneaza doar ce e simplu.

Prin practica (meditatie, atentie) se dezvolta flerul si iti dai seama daca un lucru e bine sa-l faci sau nu.

Prin practica se modeleaza atitudinea. Daca vezi viata frumoasa, vei gandi altfel.

Nu poti inainta daca te tii de un copac....

Meditatia te poate ajuta sa stii ce sa faci pentru ca incepi sa intelegi, sa cunosti.

Ce simti, e de la Dumnezeu, ce gandesti si fortezi, poate strica "faca-se voia Ta" si armonia viitorului.

Consacra-ti ziua lui Dumnezeu.
Consacra tot ceea ce faci. Duce la armonie.
Consacram fructele actiunii.

Rugaciunea pentru ceilalti e mai puternica decat cea pentru propria persoana.

Consacrarea inseamna binecuvantare si daruire.
Fii atent daca primesti binecuvantare.

Recunoaste-ti partile mai putin bune ,  iarta-te, iar daca ai credinta, vei fi iertat.

Noteaza calitatile si lucrurile care iti plac la tine si trage o linie, iar dedesubt scrie cateva trasaturi care nu sunt permanente dar ti-ar placea sa te reprezinte. Mediteaza zilnic asupra lor.

Mediteaza asupra lucrurilor la care opui rezistenta.

Ia cate una din cele 10 porunci si mediteaza zilnic la cate una. Apoi cate o saptamana la fiecare. Apoi o luna.

Intreaba-te cat mai des: "cum ma simt?". cu cat o vei face mai des, cu atat iti va fi mai usor sa recunosti ce anume ti-a schimbat starea.

Cu mult drag, in numele Domnului .

Va urma...






"Fiecare moment este sacru."
Neale Donald Walsh(Conversatii cu Dumnezeu)

Unde te afli, sa fii in legatura cu Dumnezeu, sa traiesti prin Dumnezeu. Aceasta este rugaciunea. Nu sunt pentru o mare nevointa , ci pentru o continua trezie. Tine in mintea ta gandul ca fara de Hristos nu poti face nimic. Intreaga noastra viata sa fie o permanenta rugaciune.

(pr.arh.Arsenie Papacioc)

Aminteste-ti mereu de Dumnezeu si mintea iti va deveni rai.
(Sf. Nil)

Oamenii care se simt iubiti (de Dumnezeu), se asteapta ca rugaciunile lor sa fie auzite. Ei stiu ca ajutorul lui Dumnezeu se afla pe drum.
(Iubirea este evanghelia mea, Paul Ferinni)

Olarul face deosebite vase. Si mai urate si mai frumoase. Unele cu smalt, cu poleiala, altele numai cu pamant ars. Dar cine are dreptul sa-l ia la intrebari pe cel ce le-a facut asa?
Cu totii au iesit din mana aceluiasi olar. Daca iti bati joc de un vas, nu-ti bati joc de el, ci de olar.
 Sa nu mai judeci pe nimeni, ci sa te judeci pe tine. Prostul si marginitul cel adevarat esti tu insuti.

Gandul care nu te duce la luminis e cea mai grea povara a vietii.

(Pustnicul si ucenicul sau de Ion Agarbiceanu)

Slujirea cu iubire duce la iluminare si la moartea egoului.
Gandurile de perfectiune aduc in manifestare perfectiunea.

Finitul e cel care sufera. Infinitul se odihneste zambind.

Daca Il lasam pe Dumnezeu sa se exprime prin noi, iau sfarsit problemele, pentru ca ele exista numai cand luam lucrurile in mainile noastre.

Zambetul dulce de copil duce la relaxare spirituala.

( Viata si invataturile maestrilor din extremul orient, Baird T. Spalding)

Câteva citate memorabile din Wayne Dyer (The Shift):

“O minte calmă, concentrată asupra sa şi nu asupra rănirii altora, este mai puternică decât orice forţă fizică din univers.”

“Abundenţa nu este ceva ce dobândim. Este ceva la care ne acordăm frecvenţa.”


“Poţi să te simţi mizerabil. Sau poţi să-ţi cauţi un scop. Asta va fi mereu alegerea ta.”


“Ai putea să începi să te consideri un suflet cu trup, mai degrabă decât un trup cu suflet.”


“Starea conflictuală nu poate continua fără participarea ta.”


“Nu-ţi foloseşte la nimic să nu ai un scop. Urmarea va fi să aştepţi o viaţă întreagă ca alţii să-ţi rezolve problemele. Învaţă să apreciezi ce ai, unde şi ce eşti.”


“Totul este perfect în univers. Chiar şi dorinţa ta de a-l îmbunătăţi.”


“Dacă te opui, eşti mai slab. Daca accepţi, devii mai puternic.”

“Libertatea înseamnă că nimic nu te împiedică să trăieşti aşa cum alegi s-o faci. Orice altceva reprezintă o formă de sclavie.”



“Nu amâna să obţii ce doreşti. Viitorul nu este o certitudine pentru nimeni.”


“Modul în care te tratează ceilalţi reprezintă karma lor. Modul în care reacţionezi tu reprezintă karma ta.”


“Nu pot să controlez mereu ce se petrece în exterior, dar pot mereu să controlez ce se petrece în interior.”


“Daca îţi trăieşti viaţa din datorie, atunci eşti un sclav.”


“Dacă îţi schimbi percepţia asupra lucrurilor, lucrurile pe care le priveşti se vor schimba.”

 

“Este imposibil să fii furios şi să râzi în acelaşi timp. Furia şi râsul se exclud reciproc, aşa că trebuie să ai puterea să alegi între ele.”


“Nu are niciun sens să-ţi faci griji asupra a ce nu poţi controla, pentru că nu poţi face nimic în această privinţă. Şi de ce ţi-ai face griji asupra a ce poţi controla? A-ţi face griji înseamnă să rămâi într-o stare de imobilizare.”“Judecata ne împiedică să vedem binele din spatele aparenţelor.”


“Trăieşte măcar o zi din viaţa ta punând accentul pe etică şi nu pe reguli.”


“Iubirea este capacitatea şi dorinţa de a le permite celor dragi să fie aşa cum aleg ei sa fie, în loc să fie aşa cum te satisface pe tine.”



“Oamenii prietenoşi trăiesc într-o lume prietenoasă. Oamenii duşmănoşi trăiesc într-o lume duşmănoasă. Aceeaşi lume, de altfel.”


”O maximă de viaţă: Eşti tratat de ceilalţi aşa cum îi înveţi tu să te trateze.”


“Doar cei nesiguri caută siguranţa.”


“Intenţiile noastre crează realitatea pe care o trăim.”


“Viata noastră este suma totală a alegerilor pe care le-am făcut.”

“Oamenii care îşi doresc cel mai mult să fie aprobaţi sunt cel mai puţin aprobaţi, iar cei care n-au nevoie de aprobări, le primesc din plin.”


“Relaţiilor bazate pe obligaţii le lipseşte demnitatea.”



“Să fii un om valoros înseamnă să crezi despre tine că eşti astfel.”


“Simplu spus, tu crezi că oamenii sau conjuncturile reprezintă cauza nefericirii tale, însă asta este eronat. De fapt, tu singur eşti cauza nefericirii tale.”


“Încetează să trăieşti ca şi cum ai face o repetiţie. Trăieşte ziua aceasta ca şi cum ar fi ultima. Trecutul este dus şi îngropat. Viitorul nu este garantat.”
“Oamenii de succes au bani. Nu oamenii cu bani atrag succesul, ci oamenii de succes atrag banii. Ei au succes în tot ce intreprind."

“Anxietatea, stresul, frica şi furia nu există independent de tine în lume. Pur şi simplu ele nu există în lumea fizică, deşi discutam despre ele ca şi cum ar exista.”


“Să vrei să declari: <Nu înţeleg, dar nu-i nimic.> reprezintă cea mai mare înţelegere pe care o poţi afişa.”


“Cea mai mare formă de ignoranţă este să respingi ceva despre care nu ştii nimic.”“Ultimului costum pe care îl vei purta nu îi trebuie buzunare.”


“Nu este o raritate să-ţi câştigi traiul făcând ce-ţi place, o raritate e să reuşeşti asta.”


“Nu există nicio cale spre prosperitate, prosperitatea este calea în sine.”


“Furia este bună dacă o foloseşti în sens constructiv.”


“Transformarea înseamnă literalmente sa îţi depăşeşti forma.”

“Suntem destul de importanţi să cerem şi destul de binecuvântaţi să primim.”


“Ce iese din tine când eşti stors e ce se află în interiorul tău.”


“Ceea ce gândim determină ce ni se întâmplă, aşa că, dacă vrem sa ne schimbăm viaţa, trebuie să ne lărgim gândirea.”


“Cât timp am urmărit doar să am bani, n-am avut niciodată îndeajuns. Când i-am dat vieţii mele un sens, preocupându-mă să ofer tot ce sunt şi tot ce am, atunci am devenit prosper.”


“Când dansezi, scopul tău nu este să ajungi într-un anumit loc, ci să te bucuri de fiecare pas.”

Legile frumoase (Belagines) ale Geto-Dacilor

        Xenofon scrie ca Socrate, prin Belagine sau legile de comportare plăcută în viaţă a poporul traco-dacilor, „cerceta numai lucrurile care îi privesc pe oameni: ce e pios si ce nu, ce e frumos şi ce e ruşinos, ce-i drept si ce-i nedrept, ce-i curajul şi ce e laşitatea, ce e statul şi toate câte socotea, ca ştiindu-le, noi devenim buni şi virtuoşi, iar cei care le ignoră merită să fie numiţi sclavi". Colecţia veche de legi a Daciei, numita Leges Belagines, scrisa în limba getă şi de care pomeneşte Jordanes, mai era folosită la jumătatea sec.VI d.H. Ulterior, aceste legi au purtat şi numele de Lex antiqua Valachorum – fiind amintite în diferite documente istorice din Transilvania, Ungaria, Polonia, Ţara Românească şi Moldova  - teritoriu al vechii Dacii nord-dunărene.

Un stat atât de avansat în multiple cunoştinţe (fizică, logică, astronomie, medicină, chirurgie, etc.), nu putea fi decât unul bine organizat din punct de vedere juridic, legal, moral. Faptul ca s-au pierdut cele mai multe cărţi care vorbeau despre civilizaţia şi cultura dacilor, ne lipseşte de posibilitatea de a preciza în ce constau legile acestui stat, însă cele morale, sufleteşti şi spirituale şi au rămas. Jordanes - care îi identifică pe Geţi cu Goţii  - ne încredinţează că Deikaneus sau Deceneu „i-a făcut să trăiască conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează până astăzi sub numele de belangines".

Desigur că legile Geto-Dacilor erau mult mai vechi decât vremea lui Deceneu şi Burebista. Ele fuseseră scrise de regele Zamolxis, după cum ne încredinţează atât Jordanes cât şi Iamblichos. „După ce i-a învăţat şi chiar i-a convins ca „sufletul este nemuritor", „le-a scris legile". De „regulile lui Zamolxis" aminteşte şi Agathias Scolasticul (552-558). Deci Belaginele au fost destul de cunoscute în antichitate. De asemenea, Diodor din Sicilia spune că „la aşa numiţii Geti, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el ca a întrat în legătura cu Zeiţa Hestia de la care a primit Legile Frumoase”. Belaginele trebuie puse şi în legătura cu constatarea lui Platon şi Socrate ca „epodele sunt vorbele frumoase care fac să se nască în sufletele oamenilor înţelepciunea". Ele trebuie sa fie puse în legătură cu „legea ospitalităţii", cu „legea îndatoririlor fiecărui membru al comunităţii", sau „legea omeniei", totalizate în „obiceiul pământului" cunoscut ca Jus valachicum sau „legea strămoşilor".

Belagines

1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Veşnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, mişcarea şi nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viată şi ia făptură.

2. Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul ce se revarsă, aşa este şi gândul omului, el trece în vorba omului şi apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină şi un tunet. Lumina omului este gândul său şi aceasta este averea sa cea mai de preţ. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar voinţa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.

3. Fii ca muntele cel semeţ şi ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita că aceiaşi paşi îi faci în vârful muntelui ca şi în josul său, acelaşi aer este sus ca şi jos, la fel creşte copacul în vârf de munte ca şi în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semeţ ca şi pământul cel neted.

4. Fii cumpătat ca pământul şi nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sămânţa prea adâncă nu răzbate şi prea multă apă îi stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îşi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeaşi cu măsura coborârii.

6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni seminţei care încolţeşte, nici nu se vede când prinde suflare de viaţă. Lumina seminţei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.

7. Priveşte râul şi ia aminte la învăţătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, şi lucrurile aşa trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este şi gândul cel bun şi drept rânduit, el îşi face loc printre pietre şi stânci, nu ţine seama de nimic, îşi urmează drumul şi nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este şi mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta şi nu o uita, acel firicel de apă ştie unde va ajunge, căci una este cu pământul şi toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârşit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă şi vei vedea că nimic nu stă în calea sa. Să-ţi fie gândul limpede până la sfârşit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este mişcătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ şi munte cu munte.

9. Ia seama la gândul cel rău, fereşte-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefireşti. Fereşte-te de vorbele deşarte şi de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ţi acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea şi sufletul tău. Ele te îndeamnă la trufie, înşelăciune, hoţie şi vărsare de sânge, iar roadele lor sunt ruşinea, neputinţa, sărăcia, boala, amărăciunea şi moartea.

10. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumuseţea lor sau după râvna lor, căci şi unul şi altul a lăsat din ceva pentru a crede în altceva. Cel bogat este sărac în linişte, cel tare este slab pentru altul şi cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este mişcătoare, asemeni este şi omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinţa sau frumuseţea? Duce un om mai mult decât boul? E mai bogat vreunul ca pământul? Doar cunoaşterea şi înţelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Şi degeaba ai cunoaştere dacă ea nu este lămurită (trecută prin foc, purificată, rafinată n.n.) de vreme.

11. Fierul înroşit a fost rece şi se va răci iarăşi; vasul a fost pământ şi va fi iarăşi pământ; pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor şi se va stârpi iarăşi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristeţe şi liniştea în nelinişte. Fierul şi focul ajută omul, dar îl şi vatămă. Şi aceeaşi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări neştiute şi nebătute de ceilalţi dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, la mărirea puterii şi a se măsura cu alţii. Fereşte-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naşte; ea te va coborî mai jos de dobitoace şi te va despărţi de fratele şi de vlăstarul tău.

12. Neînţeleptul este mânat de râvnă, dar înţeleptul încalecă râvna. Neînţeleptul suferă când râvna îl duce la pierdere şi la cădere, dar înţeleptul întotdeauna găseşte câştigul în pierdere şi înălţarea în cădere.

13. Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere şi chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufie, căci mai jos de dobitoace vei ajunge.

14. Gândul bun şi vorba înţeleaptă îţi pot potoli necazul, îţi pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinţa este umbra trufiei.

15. Nu îţi lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele aşa cum vin, aşa pleacă. După orice zi vine şi noaptea, şi după iarnă vine primăvara, căci aşa este rânduit şi aşa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc şi apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate şi nesfârşite ramuri, şi asemenea izvoarelor minţii şi sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare şi un foc fac să crească toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace şi oameni – şi din aceeaşi vatră vin şi către aceeaşi vatră se întorc, şi vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creşte lângă cel mic fără a-i face rău, aşa să fiţi între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic şi nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca şi hoţul. Aruncă un lemn pe râu şi mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i mulţumire semenului tău, adu-i lumină pe chip şi în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.

17. Nu lua cu siluire şi nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveşte prin ochii tăi este acelaşi cu cel ce priveşte prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grăbi nici o lucrare căci trasul de ramuri loveşte înapoi. Fructul copt este uşor de luat, cel necopt este greu de luat şi gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îţi va amărî sufletul. Cum creşte cadrul, aşa creşte şi stinghia şi cum creşte roata aşa creşte şi ispita.

19. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă şi nu a locuit dintru început în inima ta; dacă nu creşte prin trufie, ea se întoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta înţelepciunii, iar cel trufaş se pune singur lângă dobitoace. Înţelepciunea este mai preţuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul minţii şi sufletului tău şi este rodul cunoaşterii udată de vreme.

20. Nu-ti amărî sufletul când simţi durerea şi neputinţa, ci mai degrabă caută să te foloseşti de ele pentru îndreptare, căci în rod ai şi sămânţa. Nu se poate ca o sămânţă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveşte înapoi, răutatea şi neadevărul întotdeauna aduc neputinţa, trufia întotdeauna aduce suferinţă.

21. Mergi la izvor când sufletul ţi-e aprins, scormoneşte în apa limpede şi aşteaptă până ce devine iarăşi curată. Aşa se va duce şi aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina seminţei. Asemeni ei este gândul tău, şi cum sămânţa nu se poate fără coajă, aşa este şi gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este voinţa, iar fără voinţă, gândul se usucă şi nu foloseşte la nimic. Dar puterea este în răbdarea seminţei, iar voinţa şi răbdarea fac mlădiţa firavă să răzbată pământul tare.

23. În vremea lucrului tău, înveseleşte-ţi inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei, căci precum fructul îşi anunţă venirea cu o floare, tot aşa fapta omului este văzută de cel cu mintea şi simţirea limpede, înainte de a fi terminată.

24. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar şi la cauza omului grabnic avut, căci nici una nici alta nu sunt fireşti. Omul sărac are multe gânduri deşarte şi le schimbă de la o zi la alta, vorbeşte mult şi lenea i-a învelit braţele şi picioarele. Cel grabnic avut ori e hoţ şi înşelător, ori vede mai bine necazul altuia şi caută a-l amăgi, de acolo îşi trage grabnica avuţie.

25. Fii blând şi răbdător cu cei de lângă tine, căci aşa cum te porţi tu cu ei, aşa se poartă şi alţii cu tine, căci simţirea lui este la fel cu simţirea ta, din aceeaşi suflare este şi simţirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeaşi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.

26. Unde este tăria omului acolo îi este şi slăbiciunea, ceea ce-l ridică îl şi coboară; rămâi în limpezimea minţii şi simţirii tale şi vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel uşor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra celui aprig. Limpede să-ţi fie mintea şi simţirea, şi ia seamă de toate acestea.

27. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din liniştea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ţi puterea din răbdare şi din linişte şi foloseşte-te de ea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.

28. Lucrarea făcută din teamă nu are viaţă lungă şi tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care ţine puţin. Aşa este şi cu tulburarea oamenilor, ea vine de afară, dar este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoaştere, iar necunoaşterea prinde putere prin neadevăr, lene şi trufie.

29. Soarbe cunoaşterea de la cei cu barba albă şi neroşită de vin şi lasă vremea să o îmbrace cu înţelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit şi gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoaşterea lucrurilor şi creşterea înţelepciunii.

30. Mulţumeşte pământului pentru toate cele ce-ţi oferă, mulţumeşte cerului pentru ploaia care îşi hrăneşte pământul, mulţumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău, mulţumeşte lunii pentru liniştea somnului tău, mulţumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău, mulţumeşte muntelui pentru poveţele şi fierul ce-l iei din el, mulţumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulţumeşte izvorului pentru apa ce-o bei, mulţumeşte copacului pentru lucrările ce-ţi arată, mulţumeşte omului bun ce-ţi aduce bucurie şi zâmbet pe chip.

31. Precum iarba bună creşte cu iarba rea, aşa sunt şi oamenii, dar ţine seama că purtarea lor cea rea este semănată şi crescută din teamă şi neputinţe, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor şi nu căuta a-i îndrepta din vorbe şi mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău? Aşa este şi cu omul, de vei vrea să-l îndrepţi, adu-i pentru început gândul şi simţirea la ce este plăcut atât omului bun, cât şi omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeaşi roată venind. Cine vede mai bine?

32. Doar cel înţelepţit poate vedea limpezimea şi liniştea din mintea şi sufletul celui tulburat, căci cel înţelepţit a fost odată şi el la fel ca şi cel tulburat şi roadele amare l-au făcut să ţină seama de alcătuirea fiinţei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui şi acolo nu a scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii şi iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său şi iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea şi simţirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă? Este un izvor mai limpede decât altul? Este un fir de iarbă mai presus de un altul? Fiecare are tăria, frumuseţea şi priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori şi dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeaşi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai înţelept decât prunul sau părul? Este mâna stângă mai bună ca dreapta? Altfel vede ochiul stâng de cel drept? Cele de sus îşi au rostul lor şi cele de jos îşi au rostul lor, cele mari îşi au rostul lor şi cele mici îşi au rostul lor, cele repezi îşi au rostul lor şi cele încete îşi au rostul lor, cele ce au fost şi-au avut rostul lor şi cele ce vin îşi vor avea rostul lor.

34. Neputinţa vine după răutate şi neadevăr, căci ceea ce dai aceea primeşti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău şi al celui de lângă tine are aceeaşi vatră şi rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele minţii şi sufletului aproapelui tău. Adu-i liniştea în suflet şi limpezimea în minte şi bătrâneţile tale vor fi ca pomul copt, oasele şi tăria ta nu vor slăbi şi te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmaşilor tăi.

35. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău şi întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiţi cu iubire şi nu cu trufie căci acolo îţi sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiţi cu privirea de prunc şi fără teamă.

36.Cele tari, cele slabe şi cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea şi toate acestea le găseşti în om şi toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară şi să nu fie şi înăuntru. Ia seama la toate acestea când îţi apleci privirea înăuntrul tău şi vei găsi toată înţelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiinţei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această înţelepciune şi asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu şi Veşnic.

37. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumuseţea ochilor şi minunăţia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puţinul care se vede…

38. Curăţenia trupului şi desfătarea sa prin simţuri te pune doar puţin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare şi nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare şi frigul, unde este dulcele apare şi amarul, unde este plăcutul apare şi neplăcutul, unde este mireasma apare şi duhoarea, iar unde este râs, şi plânsul pândeşte.

39. Iată dar calea de început: cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni şi de cei înţelepţi, hărnicia, mulţumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr şi de vorbele deşarte, ferirea de ceartă şi de mânie, buna purtare între semeni. Dimineaţa să te trezeşti cu ele, ziua să le porţi mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn şi astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinţa, boala şi răutatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se află iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia şi ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Veşnic şi, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primeşti adevărata cunoaştere şi înţelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogăţie, rodnica şi trainica lucrare.

41. Dar iată că unde este iubirea poate apărea şi ura, unde este voinţa poate apărea şi delăsarea, unde este curajul poate apărea şi frica, unde este răbdarea poate apărea şi graba şi unde este modestia poate apărea şi trufia. Căci mişcătoare sunt şi cele ce se văd şi cele ce nu se văd din fiinţa omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeşte şi acesta este cel ce vede mişcarea în nemişcare, este cel care dincolo de toate aceste virtuţi se desfată în cunoaşterea şi liniştea ce întrece orice bucurie, iar atenţia, echilibrul şi limpezimea sunt uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine şi răul ca rău, este atras de una şi fuge de cealaltă, dar înţeleptul vede şi frumosul şi urâtul, simte şi frigul şi căldura, şi fineţea şi asprimea, aude şi plăcutul şi neplăcutul, gustă şi dulcele şi amarul, simte şi mireasma şi duhoarea şi nu face judecată între ele. El vede desluşit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage şi urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început şi se va face iarăşi amar, plăcutul se naşte din neplăcut şi neplăcutul din plăcut. Şi toate acestea luminează sufletul înţeleptului pentru că cele bune şi plăcute hrănesc şi bucură trupul şi simţurile sale, iar cele neplăcute neînţeleptului hrănesc mintea şi înţelepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor şi seminţele viitoarelor bucurii.

43. Nu este uşoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesubt, uşorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneşte este mai mare decât puterea care desparte.

44. Lungul şi scurtul au acelaşi mijloc; cercul mic şi cercul mare, globul mic şi globul mare pe acelaşi punct se sprijină; nevăzutul şi văzutul acelaşi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre înţelepţi este cel ce o pricepe.

45. Înţeleptul uneşte pe cel ce vede cu cel ce gândeşte, cel ce simte cu cel ce face, dar neînţeleptul îi desparte. Deschide-şi bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte şi cel ce gândeşte sunt asemeni norilor care vin şi pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este veşnic şi lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viaţă şi moarte, dincolo de bine şi rău, dincolo de frumos şi urât, dincolo de curgerea timpului.

 

 

Concentrate duhovnicesti de la PARINTELE PORFIRIE  (†2 decembrie 1991): “Hristos vrea langa El oameni grosolani, ci delicati…”

 

• “Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza”.

• “Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire”.

• “Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta”.

• “Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata”.

• “In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare”.

• “Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”.

     “- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.

      - Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
      - Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
       - Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut”.

• “Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza”.

• “Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama”.

• “Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.

• “Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.

• “Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.

• “Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.

• “Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.

• “Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd“. Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles”.

• “Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos”.

• “Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti”.

• “Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte”.

• “Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat”.

• “Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie”.

• “Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara”.

• “Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi”.

• “Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte”.

• “Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva”.

• “Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti“.

• “Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului”.

 “Sfintenia parintilor contribuie la mantuirea copiilor. Intr-un singur fel putem face sa nu avem probleme cu copiii nostri, si anume prin sfintenie! Deveniti toti sfinti si nu veti mai avea nici o problema cu copiii vostri... Acest lucru il veti izbandi lesne in momentul in care va veni Harul cel dumnezeiesc. Dar cum vine Harul cel dumnezeiesc? Vine cand ne smerim si ne rugam. Iar rugaciunea trebuie sa fie simpla si curata, caci daca ne rugam cu credinta si rabdare, nu se poate sa nu primim raspuns”.

        Sa te rogi simplu de tot, cu smerenie, cu suflet curat fara sa astepti raspunsul lui Dumnezeu, Sa nu-ti trebuiasca sa vezi mana Sa sau chipul Sau sau lumina Sa. Nimic din toate acestea. Doar sa crezi ca in timp ce I te adresezi lui Dumnezeu, chiar vorbesti cu Dumnezeu.

“Hristos nu vrea langa El oameni grosolani, ci delicati… Sfintii sunt poeti… "

“Cititi Psaltirea, caci indulceste sufletul”.

“Iubiti natura si treziti-va de dimineata ca sa-l vedeti pe soarele-rege ivindu-se purpuriu din valuri”. De asemenea ii indemna sa stea pe malul marii, cugetand, rugandu-se, ascultand glasurile tainice ale naturii, linistindu-se. Sa faca excursii, sa suie pe munte, sa priveasca cerul instelat, sa se bucure primavara de frumusetea tarinilor, a florilor, a copacilor, si iarna, de zapada. Parintele Porfirie era convins ca acest fel de sensibilitate contribuie la maturizarea duhovniceasca si sufleteasca a omului, fiind inceputul unei comuniuni mai profunde cu Dumnezeu si totodata inceputul unei doxologii inchinate nesfarsitei Sale maretii.

***

Sfinţii zilelor noastre – Marele Părinte Porfirie Kafsokalivitul

Smerenia inseamna ego 0, impulsivitate 0, agresivitate 0, individualism 9, iluzia eului 0.

Smeritul este doar vas curat in care se stravede universul, divinitatea.

Smerenia este curatenie totala, echilibru perfect.

Smeritul si-a rezolvat nevrozele, enervarea, frica, impatimirea: invidia, ciuda , necazul, nemultumirea, psihopatia.

Smerenia nu e doar stare religioasa ci stare totala a spiritului.

Vasile Andru

Smerenia inseamna recunoasterea puterii lui Dumnezeu. Ca fara El nu putem face nimic. Oricat de grozavi si de talentati ne-am crede, nimic nu se poate face fara scanteia si protectia divina.

Madalina Mihail.